Evanghelia după Sfântul Marcu

Capitolul 9

Despre scandal
(Mt 18,6-9; Lc 17,1-2)
    ⁴² Oricine duce la păcat pe unul dintre aceștia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară ^c și ar fi aruncat în mare ^d. ⁴³ Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viață, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă ^e, în focul care nu se stinge. ^{44  f}. ⁴⁵ Și dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri șchiop în viață, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă. ^{46  g}. ⁴⁷ Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă ⁴⁸ unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. ⁴⁹ Căci fiecare va fi sărat ^h cu foc. ⁵⁰ Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veți reface gustul? Să aveți sare în voi ⁱ și să trăiți în pace unii cu alții".

 

Note de subsol

---

^c Lit.: piatră de moară trasă de măgar.
^d Acest mod de execuţie era folosit de romani, dar şi de Irod, după mărturia lui Iosif Flaviu. Execuţia prin înecare era pentru un evreu ceva groaznic întrucât l-ar fi privat de înmormântare. Menţionarea pietrei de moară "trasă de măgar", şi nu a pietrei de râşnit obişnuită, indică o înecare sigură. Această execuţie însă ar fi fost mai uşoară decât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pentru faptul de a fi dus pe cineva la păcat.
^e În ebraică, Ghe-Hinnom înseamnă "Valea Suspinului". Este valea de la marginea de sud-vest a Ierusalimului, unde se aruncau şi se ardeau gunoaiele. În NT este locul proverbial al gunoiului, al blestemului şi, prin extindere, înseamnă locul condamnării veşnice - iadul.
^f În multe manuscrise sunt incluse v. 44 şi 46: unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge, care sunt o adaptare după v. 48.
^g În multe manuscrise sunt incluse v. 44 şi 46: unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge, care sunt o adaptare după v. 48.
^h Comentatorii înţeleg menţionarea sării împreună cu focul ca o "pedeapsă" cu caracter veşnic - focul nestins din v. 48, sau ca o "purificare" a celui credincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13, unde se spune că victima trebuie presărată cu sare înainte de a fi jertfită.
ⁱ Invitaţia lui Cristos poate fi înţeleasă ca o referinţă la bunătate în raporturile umane (Col 4,6), sau la comuniunea la o masă pe care orientalii o exprimau prin simbolul sării, simbol prezent şi în tradiţia de a primi un oaspete însemnat cu pâine şi sare.